Manastirea Prislop

Era prima data cand mergeam la manastire. Auzisem ceva povesti.
Pe drum zeci de localnici aveau flori de vanzare. Si cand spun flori ma refer la zeci de locuri (poate spre suta) unde se vindeau flori.
Era ziua de Sfantul Ilie si deja era ora 20.00 .
Pana in Silvasu de Sus traficul parea normal .
Cand am luat-o in stanga spre manastire deja parca nimerisem pe autostrada. Un drum ingust serpuind pe culmile dealurilor ne ducea spre manastire. Eram deja intr-o mica coloana de masini care mergeau cu o viteza maricica pentru acel segment de drum. SI!
La un moment dat au inceput sa vina dinspre manastire sute.....sute de masini si microbuze. Un sarpe urias se apropia de noi mergand pe culmile dealurilor in negura ce se lasa. Cu greu am ajuns sa parcam masina. Cu greu am ajuns sa intram in manastire. Toata lumea pleca cu toata ca slujba deja incepuse.
Si atunci brusc am inteles ce era cu magazinele de flori. Un munte de flori era la mormantul Parintelui Arsenie Boca. Un rug imens de lumanari dogorea in jurul mormantului.
Totul era la superlativ. Totul era grandios.
Totusi in aer plutea un sentiment de multumire. Oamenii erau multumiti ca adusesera o floare si considerau ca asta ii va ajuta in viata.
Aici am trait sentimente contradictorii.
Frumusetea locului este inegalabila. Cine a ctitorit manastirea a ales o gura de rai.
Biserica are si ea un farmec aparte. Se mai pastreaza un fragment din pictura exterioara. O Judecata de Apoi diferita de cea din Moldova, dar in multe punct asemanatoare. Ca doar suntem in Romania.
Am ascultat o slujba in care maicutele cantau. Si ce muzica angelica razbatea din biserica.
Drumul spre mormantul Parintelui Arsenie Boca este un drum idilic. La fel si zona de cimitir. Parca Miorita si Eminescu au fost contopite in acele locuri. O traire autentic romaneasca!
A inceput o ploaie de vara si nu am mai ajuns la pestera.
Ce am mai vazut.
BANI BANI  BANI.
Lacul de langa biserica era plin de bancnote de 1 leu plutind. Fundul nu se vedea de monezi de 50 de bani.
cateva cutii 50x40x40 pline de Pomelnice si BANI!
Trei butoaie de aghiasma de 2000 litri fiecare erau secate.
Eu am baut apa de la izvorul de langa biserica si parca era aceesi apa ca la Sarmizegetusa.
Limpede rece si tonifianta.
Buna pentru un om insetat cum sunt eu. Poate prea insetat uneori si prea atent la detalii.
Seara se lasa din ce in ce mai repede.
Vanzatorii ambulanti de la intrarea in manastire incepusera sa stranga. Nu mai veneau autocare si masini spre manastire.
Ziua Sfantului Ilie trecuse. Dar si maine era o noua zi si pentru florari si pentru vanzatorii ambulanti. Era doar Duminica!
Daca m-am mai gandit vreodata unde sa fiu ingropat cu siguranta ca poienita de la Manastirea Prislop este prima in locul preferintelor mele.
DOAMNE AJUTA!