Despre patriotism !

Am auzit tot felul de definitii ale patriotismului. De la registru nationalist pana la cel popular, trecand prin cel religios.
Eu personal nu aveam o explicatie coerenta a fenomenului. Si asta pana de curand.
Inca mai stau si ma gandesc daca este vorba de patriotism sau o stare avansata de tulburare.
Sa vedem ce zic si cei care ma citesc.
Totul a inceput cu un nou concurs de karate a lui Andrei. Care a avut loc acum doua saptamani la Scoala Americana. Si unde au venit copiii de la clubul in care activeaza si Andrei. Multi romani dar si destul de multi straini.
Andrei a avut parte la categoria lui de varsta de ceva copii. Nu ca altii care cu un singur meci aveau locul doi asigurat.
Asa ca primul meci l-a avut cu un baietel din Rusia. Fyodor pe numele lui mic. Tatal arata ca un voleibalist in forma maxima si mama arata de parca s-a dat jos de pe scena Balsoi-ului. Asa ca stiam ca va fi o lupta grea. Chiar daca dupa centura Andrei era favorit.
Si incepe lupta. Si eu incep sa-l incurajez. Si in timp ce eu strigam aud voci care nu rasunau in romana.
Erau in limba rusa. Si care nu spuneau decat : "DAVAY"!
Si o spuneau cu o frecvanta si o tarie care pe mine incepea sa ma acopere.
Si brusc am simtit un fior rece pe sira spinarii. Am inceput sa maresc si eu intensitatea si cadenta.
Si brusc ma trezesc ca strig in marea de DAVAY-uri : " HAI ROMANIA!"
Asa de rau am luat-o razna. Era deja pentru mine un meci cu Rusia si Andrei era luptatorul impotriva Davay-ului.
Asta a fost atmosfera pe care am simtit-o!
Asta a fost momentul in care s-a declasat ceva in mine.
Andrei s-a mai luptat si cu alti copii. Si cu alti straini.
A fost suficient sa aud un DAVAY ( de fapt multe si agresive) sa ma transpun si sa ma simt depasit la nivel personal de aceasta lupta.
Poate ca nu este normal dar v-am povestit ceea ce am simtit eu.
Pe Andrei il puteti vedea la timpul 1:56 si 2:21 cat si pe mine.
http://vimeo.com/79512623
Andrei a invins in aceasta lupta. Si in urmatoarea cu nepotul presedintelui pentru o noapte.
A fost oprit in finala de un genunchi nemilos aplicat direct intre picioare. S-a ridicat si cu lacrimi in ochi a continuat lupta.
La final m-a intrebat cum de a pierdut datorita unei lovituri nepermise cu genunchiul. Nu am putut raspunde. Mai ales ca unul din arbitrii, impotriva vointei centralului, l-a desemnat pe el invingator.
BRAVO ANDREI!