Andrei practica de 3 ani karate. Si prin intermediul lui am patruns si eu in interesanta lume a karate-ului.
Kyokushin s-ar traduce prin " Societatea adevarului suprem". Maestrul Oyama a incercat sa creeze o filosofie a luptei bazata pe auto-perfectionare, disciplina si mult antrenament.
Ce tata sa nu-si doreasca pentru baiatul lui un mod de consumare a energiei care are in spate o filosofie de viata bazata pe asemenea valori? Cine sa nu-si doreasca si sport si barbatie si filosofie si autoperfectionare si disciplina si mult antrenament si capacitate de efort.
Asa ca dupa 3 ani, multe antrenamente, multi bani, multe examene si ceva concursuri de kumite Andrei a ajuns la centura galbena.
Nu este drumul lui in viata sa ajunga bodygard dar cred ca inca cativa ani povestea lui de dragoste cu kyokushin va mai dura.
Si eu in umbra lui Andrei, adica ducandu-l la toate antrenamentele, sustinundu-l la concursuri si facandu-i galerie am ajuns si eu sa inteleg putin din mica industrie din spatele evenimentului sportiv si ceva despre actorii din fata si din spatele butoanelor.
Ca si in multe alte domenii din Romania spiritul maestrului Oyama nu a putut fi cuprins intr-o singura federatie. Asa ca sunt mai multe si se iubesc precum Abel si Cain. Si asta as spune ca se datoreaza oamenilor din spatele butoanelor.
Kyokushin nu mai este un simplu hobby. Este o afacere de multi bani, recunoscuta de Minister si o asociatie afiliata la acesta. Cu legitimatii, cu diplome. Dar si cu bugete, cu sponsori si cu tot ce tine de birocratie si administratie. In planul doi sunt cluburile. Unele mai mari si altele mai mici. Unele cu acces in lumea copiilor de bani gata si altele cu bazinul in lumea celor care vor sa razbeasca in viata prin karate sau doar sa stie sa se bata bine.
De aici si organizarea de concursuri. Unele reusite si cu organizare impecabila si cu participanti cu obraze subtiri si altele in care vine lume din Jilava, Sintesti si alte locatii asemanatoare. Atunci se lovesc doua lumi. Copii coborati din Porsche Panamera se bat cu copii luati de ulita satului cu carutza si apoi urcati in Mertzane si adusi la Bucuresti. Si de obicei si aici selectia naturala isi spune cuvantul.
Nu vreau sa aduc in discutie modul de tinere a evidentei contabile, de arbitraje si de afinitati si prietenii. Astea sunt ceva normal in Romania.
Vreau sa vorbesc despre doua drumuri in viata vazute in lumea kyokushin-ului.
Primul drum ar fi drumul spre lumina. Si aici cel mai graitor exemplu ar fi chiar antrenorul lui Andrei. Un mare sportiv si un mare caracter. Nu vreau aici sa il perii sau sa ii creez o imagine pozitiva doar ca Andrei este elevul lui. Pe scurt este povestea unui baiat de origine modesta din Jilava care oricum se bătea cu alți băieți. La un moment dat a aparut kyokushin in viata lui. Si de atunci au ramas impreuna pana la la centura neagra cu III Dani.
In lumea karate-ului se spune ca o centura neagra este o centrua alba care nu a renuntat.
El nu renuntat si a inceput sa inteleaga filosofia din bataia pe care o practica oricum. Cu insusiri atletice a reusit sa performeze si in sport si in viata. A facut saltul mergand si finalizand ANEF-ul si ajungand sa stapaneasca bine si limba engleza. Un copil din Jilava a reusit sa fie prieten cu insarcinatul cu afaceri ad interim USA in Romania.
Asta a fost calea luminoasa.
Acum si putine umbre.
Cand Andrei a inceput kyokushin, grupul care este acum in jurul lui Andrei era deja format. Si acolo se detasa un baiat cu centura galbena. Era cel mai talentat si cel mai tehnic din tot grupul. Batea tot.
Asta pana intr-o zi cand la un concurs un alt baiat cu o centura mai mica i-a aplicat o lovitura de picior la cap. Si de atunci dupa o criza de nervi a disparut de la club.
Mi-am zis ca este un caz izolat.
Saptamana trecuta a fost un nou concurs. La Scoala Americana. Numai crema. Asta se vedea din parcare.
Si iarasi un baiat cu centura galbena si educatie de unic invingator a luat bataie la kumite.
Ce a urmat a fost cel putin jenant. Casca a zburat prin sala, la fel si centura spre antrenor cat si manusile spre tatal vanitos.
A trecut deja o saptamana si baiatul nu a mai calcat la antrenamente.
Kyokushin-ul te modeleaza pe tine sau tu modelezi kyoukushin-ul?????
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu