Incet, incet ne mor supravietuitorii inchisorilor comuniste. Astazi a venit randul dlui. Ion Diaconescu. Au mai ramas cred cat sa-i numeri cu doua maini. Si altfel pot judeca istoria, furia si salbaticia comunismului doar din carti. Cand stai fata in fata cu oamenii care au trecut prin iadul inchisorilor, experienta de viata este deplina. Altfel citesti o pagina de hartie. Si poate fi cam despre orice. Cum banul nu miroase, la fel nici hartia nu plange sau nu sangereaza.
Poate nu a fost cel mai reprezentativ om care a trecut prin inchisoare. Poate nici cel mai virtuos sau smerit. Dar a fost un timp la varful statului. Si odata cu moartea Seniorului a ramas singura voce cu autoritate (dar si cu multe compromisuri) anticomunista.
Guvernarea 1996-2000 a fost intr-un fel si modelata de personalitatea lui. A fost usor de indrumat de sfetnicii cei tineri proveniti nu se stie de la ce UM sau de la nu se stie ce acoperire. Si asa s-a reusit compromiterea ideei de CDR si de alternativa la PSD. Dar despre morti numai de bine.
Daca la moartea Seniorului, Bucurestiul a fost invadat de flori si lumanari, maine si in zilele urmatoare un palid remember va avea loc pe la cateva televiziuni. Si asta cam tot.
Parca metodele incercate prin inchisorile romanesti si elitele spulberate prin ele ar trebui sa ne aduca o adanca admiratie supravietuitorilor. Chiar si celor acuzati de colaborare. Este usor sa vorbesti de pe margine si sa-i acuzi pe altii cand nu ai trait ce au trait ei.
Cred ca odata cu moartea lui Ion Diaconescu va muri cu adevarat si PNTCD. Indiferent cati vor dori sa mosteneasca "OCHIUL". Si poate e si mai bine asa. Ar trebui sa se nasca un alt partid cu doctrina adevaratului PNTCD. Si categoric cu alti oameni.
Dumnezeu sa-l odihneasca pe robul sau Ion Diaconescu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu