Am mai spus, ca am remarcat disponibilitatea unor oameni de a povesti unor necunoscuti povestea vietii. Dar intr-o noapte intr-un salon de spital erau doi oameni muscati de catel si povestitorul nemuscat inca. Cei doi erau despartiti de douazeci de ani. Sa zicem o generatie. Unul avea 65 de ani si celalalt avea 45 de ani. Si amandoi erau soferi profesionisti. Unul fusese mai mult pe tractor, semanatoare si camion, celalalt fusese doar pe dubite de marfa si calatori. Doua destine oarecum asemanatoare s-au intalnit. Si au inceput sa-si povesteasca unul altuia ispravile. Ce m-a frapat a fost normalitatea in a povesti despre furat. Era a doua natura. Ceva de la sine inteles si fara de care nu se putea trai. Furt de mototina, de piese de schimb, de marfa. Adica tot ce se putea fura. Si nu doar la cel de pe vremea lui Ceausescu. Si la cel din ziua de azi. Care marturisea cu amaraciune ca de cand cu GPS pe masina sarcina devine din ce in ce mai grea, dar nu imposibila.
Asa ca am aflat cum se fura motorina pe vremea lui Ceausescu. Cum se furau piese de schimb. Cum se dadea cu combina peste caprioara pe camp si cum scapai de orice ancheta. Cum se furau saci cu porumb, cu grau, cum intra noaptea in Avicola si rupea gatul la zeci de gaini si cum le scotea pe o conducta de canalizare in camp. Cum intrau la porci si ii omorau cu un ciocan de 5 kg lovindu-l drept intre ochi si apoi il transau chiar la fata locului in timp ce paznicii erau morti de beti.
Realizam ca traisem intr-o alta tara. Pentru acest om nimic nu era imposibil. Totul se putea fura. Si el nu a suferit de foame si a avut de toate. Si oare cati ca el? Sunt ingrozit daca faptele sunt reale caci nu intuiam dimensiunile furtului din Romania. Cu asa o mostenire genetica este greu sa vezi altfel lucrurile si sa te porti ca atare.
Ne mai miram ca su fura pe rupte. Si de peste tot. Statul a fost ca o mama vitrega cu copii ei. I-a invatat sa fure, sa minta si sa nesocoteasca legea. Si acum vrem in doar 20 de ani sa se indrepte totul?
Lovitura de gratie a venit de la soferul cel tanar. Care si el avea multe de depanat. Cum era sofer pe "ratutza" si nu rupea decat jumatate din bilete, restul era castigul lui. Cum vindea motorina, filtre si ulei de motor declarand consumuri marite la 100/km. Si cum avea grija ca la fiecare cursa sa ia cu el si 2-3 autostopisti ca sa dreaga salariul. Si cum incerca sa pacaleasca gestionarul cu cate un bidon de vopsea pe cursa. Si cum schimba cauciucurile cu unele vai de ele si le declara uzate. Si cum mai cara si pentru doua chioscuri marfa in paralel cu cea de la serviciu.
Oamenii erau parca programati sa faca orice sa nu respecte munca pe care o desfasurau. Serviciul era un paravan pentru propriile interese. Si nici un mijloc nu era interzis.
Cum aduceau din provincie saci cu legume si fructe de sezon si le vindeau la en-grosisti in piete. Cum carau carcase de porci de Ignat si le vindeau la marginea drumului. Sau miei de Paste. Si cum masinile erau pline de sange si mizerie cand ele teoretic transportau vopsea si adeziv.
O noapte intr-un salon de spital. Cateva ore de povesti.
Asta sa fie oare Romania Profunda?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu