Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Psihologia poporului roman

Am citit de curand un articol despre o continuare a studiului realizat prin anii 1930 de Constantin Radulescu Motru, denumit "Psiholigia poporului roman", realizata de un grup de psihologi de la Universitatea Babes Bolyai.
Stateam si ma gandeam ce relevanta mai poate avea un studiu realizat acum mai bine de 80 de ani cand intre timp Romania a trecut printr-un razboi mondial, prin 45 de ani de comunism si prin inca aproape 25 de ani de capitalism primitiv.
Si asa m-am apucat sa citesc si eu studiul domnului Motru.
Am fost socat sa vad cat de actual este el si cum unele lucruri nu se schimba niciodata. Asa ca opera domnului Motru si opera domnului Ion Luca Caragiale ar fi o oglinda aproape reala a sufletului poporului roman.
Se pare ca o mare influenta asupra psihologiei poporului roman o are perioada navalirilor popoarelor migratoare. Exact perioada in care nu se pot gasi documente si multe dovezi istorice despre poporul roman.
Ceea ce este o realitate istorica este ca poporul roman nu a disparut sub valul migratiilor. A reusit sa se refugieze de la campie la munte si inapoi la campie, cand trecea valul navalitor. Un fel de transhumanta dar nu nu numai cu oile, ci intregi comunitati de romani.
Termenul de specialitate este Romaniile Populare si a fost definit de Nicolae Iorga.
Iata o scurta definitie:
""Este vorba de comunități latinofone (romanice) din Dacia sau de la sud de Dunăre, care începând cu retragerea romanilor din Dacia, și declanșarea migrației triburilor nomade germanice și asiatice, au fost nevoite să reziste distrugerii sau asimilării de către năvălitori, reușind să ajungă în Evul Mediu timpuriu să realizeze primele mici formațiuni statale (vlahii, valahii în slavonă). Odată cu instalarea și organizarea populațiilor slave în Balcani, s-a consacrat, prin intermediul limbii slavone, privitor la populațiile romaniilor, atât din nordul cât și din sudul Dunării, definiția de vlahi (valahi, blahi), iar comunitățile lor organizate (romanii populare) au fost definite drept vlahii (valahii).""
Acest tip de organizare a satelor romanesti a adus in constiinta poporului roman ideea de comunitate, de obste si nu neaparat de individ. Oamenii nu se refugiau de unul singur. Ei se refugiau intr-un mod organizat, ca o colectivitate. Asa ca acum avem in loc de o individualitate reprezentand un singur individ o invidualitate reprezentand o comunitate. 
Si de aici as putea spune ca s-a perpetuat spiritul de colectivitate in mentalul romanesc.
Citez acum din lucrarea "Psihologia poporului roman" a domnului Constantin Radulescu Motru"
""Acest individualism românesc însă nu implică spiritul de iniţiativă în viaţa economică şi prea puţin spiritul de independenţă în viaţa politică şi socială, ce le două însuşiri prin care se caracterizează individualismul popoarelor culte apusene şi care constituie sufletul burghez. Marea majoritate a populaţiei satelor româneşti n-are într-însa nici o asemănare cu sufletul burghez. Din mijlocul ei nu ies indivizi întreprinzători, care să-şi rişte odihna şi avutul pentru a se îmbogăţi prin mijloace neîncercate. Populaţia satelor româneşti, dimpotrivă, stă sub tradiţia muncii colective. Fiecare sătean face ceea ce crede că va face toată lumea. N-are curajul să înceapă o muncă, decât la termenele fixate prin obicei. A ieşi din rândul lumii este, pentru săteanul român, nu un simplu risc, ci o nebunie. De aceea slabele rezultate date de şcolile primare rurale la noi. Copilul de sătean învaţă în şcoală să fie cu iniţiativă, fiindcă şcoala noastră este croită pe mode lul şcolilor burgheze apusene, dar cu toate sfaturile primite, copilul de sătean când iese din şcoală se supune tradiţiei colective: el munceşte cum a pomenit la el în sat, din moşi strămoşi.
Această tradiţie de muncă colectivă, de altminteri, i-a fost de ajutor populaţiei noastre săteşti, odinioară, în timpul secolelor de urgie. Prin această tradiţie de muncă colectivă, satele româneşti au durat. Când urgia le izbea, ele nu se risipeau, ci se mutau, ca un singur om, de la şes la munte, dintr-un cap la altul al ţării. În Apus, în ţările locuite mai ales de anglo-saxoni, colonizările s-au făcut prin împrăştierea indivizilor; în ţările locuite de români prin împrăştierea colectivităţilor săteşti."" A se vedea DESCALECATUL!!!
Aceasta trasatura as spune ca este inca caracteristica poporului roman si privita in perspectiva anilor de dupa Revolutia din 1989. Libera initiativa nu a fost punctul forte al romanilor. Si s-a vazut cine si cum a facut avere in Romania. Nu vorbesc despre toti asa, dar in cazurile de oameni mediatizati finalitatea a fost pe la DNA.
Tot in registrul comunitatii mai citez un aspect despre curajul romanilor:
""Nu este ţară cu oameni mai curajoşi ca ţara noastră românească. Românii sunt eroi, dar cu deosebire când sunt în grup. În front, la război; în ceată, la revoltă; în cârd, la vânătoare. Curajul românului nu are pereche. Iureşurile de la asaltul Griviţei au rămas legendare; şi tot aşa, tind să devină legendare atacurile îndrăzneţe din primăvara anului 1907. Dar românul izolat este blând ca mielul. Când îi bate cineva din picior, el tace. Aşa a tăcut şi tace în faţa celei dintâi ciocoroade, dacă o vede îmbrăcată alt fel ca el. „Capul plecat sabia nu-l taie". De aceea, la oricine care arată sabia, el se pleacă. Când simte însă cotul tovarăşului, adică atunci când este în ceată, atunci, de îndată el se ridică: şi atunci fereşte, Doamne, pe oricine de dânsul, căci este repede la mânie.""
Pentru cei ce au trait clipele Revolutiei din decembrie si a evenimentelor din ianuarie 1990 cat si iunie 1990 lucrurile se leaga.
Iata ca a trecut vremea si acum suntem membri NATO si UE.
Iata ce intrebari il framantau pe Constantin Radulescu Motru:
""Suntem noi, românii, înrudiţi sufleteşte cu burghezia occidentală, atunci ceea ce ne rămâne de făcut este să aplicăm principiile lor politice şi economice, în mod sincer, înlăturând, pedepsind chiar cu brutalitate toate apucăturile care ne depărtează; vom fi burghezi sinceri, nu de paradă.
Suntem noi, românii, dimpotrivă, străini sufleteşte de burghezii occidentali, atunci ceea ce ne rămâne de făcut este ca, înainte de a cop ia legi şi instituţii burgheze, să începem prin a ne studia pe noi înşine, ca să vedem cine suntem şi ce putem.
Ruşine nu este pentru poporul care se ştie deosebit sufleteşte de popoare glorioase şi puternice, dar este ruşine pentru poporul care n-are curajul să-şi cunoască firea şi destinul.""
Astept cu nerabdare lucrarea psihologilor de la Cluj privind " Psihologia poporului roman" editia 2014...
Cred ca totusi unele lucruri nu se schimba niciodata si mai ales ca avem o amprenta psihologica greu de inlaturat. Si asta de datoreaza istoriei noastre. Am fost un popor abuzat, cu femei violate si cu barbati omorati de valurile de migratori. Avem atatea gene straine in sangele nostru incat suntem un adevarat creuzet al Europei in ceea ce priveste diversitatea etnica. Si totusi suntem unici. Pentru ca am reusit sa asimilam toate influentele straine. Ceea ce nu am putut asimila, am transformat reusind si aici sa dam o nuanta nationala si sa ne pastram originalitatea. 
Ceea ce sper sa para in viitorul studiu despre psihologia poporului roman ar fi o referire la Efectul Dunning Kruger.
Iata o descriere a acestui efect :
""Efectul Dunning-Kruger este o eroare de apreciere în care persoane incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât în realitate. Aceast comportament se datorează incapacității persoanelor respective de a-și recunoaște nivelul lor, tocmai din cauza lipsei lor de cunoștințe în domeniu.
Un nivel de cunoștințe ridicat poate submina încrederea în sine, astfel că oamenii competenți pot crede în mod fals că și ceilalți cunosc lucrurile la fel ca ei. David Dunning și Justin Kruger de la Universitatea Cornell descriu efectul drept „aprecierea greșită a incompetenței proprii, precum și aprecierea greșită a înaltei competențe a altora”"".
Suntem condusi de nulitati care se vad geniali si oameni cu adevarat competenti care in modestia lor nu au curajul sa zdrobeasca aceste nulitati.
Poate ca daca s-ar unii toti cei competenti din Romania s-ar putea schimba tara noastra.
Altfel vom fi condusi pe veci de semidocti, corupti si incompetenti. Chiar si de plagiatori.

2 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bun articolul tau. Corelat ar fi si studiul haplogrupelor de ADN la nivel european. http://www.eupedia.com/europe/european_y-dna_haplogroups.shtml (a se vedea diferentele mari intre romani si italieni, francezi, spanioli etc) Dincolo de controversa originii poporului roman, evolutionar vorbind, vor avea mai multi urmasi indivizii dintr-un grup ce exhiba anumite calitati adaptative raportate la contextul geografic, istoric, politic. Frica a fost cea mai buna tulpina adaptativa la romani, fuga in loc de lupta (invers s-a petrecut in vestul Europei, unde frica ducea la disparitia comunitatilor). Aceasta tulpina a creat corola calitatilor si defectelor romanilor de azi intr-o lume dominata de pradatori (USA, China, Germania, Japonia). La nivel global Romania nu este adaptata evolutionar, cu urmari directe asupra mentalului general si asupra politicii sale internationale.

    RăspundețiȘtergere