Martisorul

O sarbatoare furata de la barbati si daruita femeilor. Nu ma deranjeaza schimbarea si nici nu ma vad purtand snurul bicolor la incheietura.
ALB-ROSU. O combinatie interesanta. Puritate si pasiune. Viata si moarte. Sange si piele umana (sau zapada). Adormire si trezire. Multe simboluri de mii de ani zac in doua firicele de ata. Si mai este si amuleta norocoasa. A fost un banut la un moment dat, cand snurul nu a mai fost suficient. Acum snurul trebuie sa poarte in spate cel puitn o bijuterie de aur sau argint. Sau figurine cat mai excentrice. Vremea cosarului si a ghicelului a apus demult.
Inca o sarbatoare confiscata de societatea de consum. Incerc sa gasesc macar o sarbatoare imaculata si lipsita de atingerea mercantilului. Sincer nu gasesc. Si botezul si nunta (si chiar si inmormantarea) sunt si ele contaminate. Ce sa mai vorbim de celelalte. Vanzari-vanzari-vanzari. La asta se rezuma totul.
Si totusi nu intampaltor venirea iminenta a primaverii are nevoie de un simbol care sa ne reaminteasca de ciclurile vietii si ale naturii. Iesim din glaciala iarna pentru a renaste si a erupe in toropeala primaverii. Macar acest mesaj nu ar trebui uitat. Nu exista iarna vesnica precum nici primavara vesnica. Natura se urmareste si se stinge pentru a renaste iarasi. Nici omul nu este exclus de la acest ritm simfonic. Nimeni nu trebuie sa se lase infricosat de duritatea iernii dar nici amagit de gingasia primaverii.
Si cine oare ar trebui sa poarte simbolul venirii primaverii decat jumatattea noastra dadatoare de viata. Asemenea pamantului care naste ghioceii, femeile poarta in ele germenul reinoirii si al vietii.
Sa le cinstim si sa le onoram.
Macar cu un ghiocel sau un martisor.
Pentru ca merita.
Te asteptam primavara sa revii in viata noastra si sa ne incalzesti existenta.
http://www.youtube.com/watch?v=l-dYNttdgl0