Unde sunt dintii de altadata?

Si acum imi mai aduc aminte de cum imi scoteam dintii cu ajutorul unei bucati de guta legata de manerul de la usa. Trageam tare de usa si dintele iesea. Fara prea mari complicatii.
Ma uit si eu pe toate statisticile si vad ca inca la consumul de pasta de dinti stam inca foarte prost. Si inca se mai vede cata grija au romanii nostri pentru dantura, totul la un zambet distanta. Personal trebuie sa recunosc ca sunt un fericit. Vizitele mele la dentist in ultimii 20 de ani se pot numara pe degetele de la o mana.
Si totusi am inceput sa merg destul de des la dentist. Dar cu Andrei.
Acum cand exista tot ce vrei pe lumea asta, doar bani sa ai, nu se mai pune problema ingrijirii dintilor. Iti trebuie doar putina disciplina. Adica un spalat regulat pe dinti (sa nu uitati spalatul de seara care este foarte important) si un control regulat.
Si totusi unde este diferenta intre dintii de altadata si cei de acum in afara de faptul ca mergem la dentist si nu mai mergem la stomatolog? Parca pe vremea mea nu erau atata probleme cu dintii! Nu existau nici specialistii din ziua de azi (este un cabinet aproape la fiecare colt de strada) si nici materialele din ziua de azi. Si pe atunci existau aparate dentare, dar parca dintii cadeau mai usor si cresteau mai repede!
Acum pana cad este o adevarata tragedie. Si pana cresc. Dureaza parca prea mult. Dintii nu mai ies scosi cu mana sau cu o sforicica. Trebuie sa ajungi la dentist si eventual sa iti faca si o anestezie ca sa ii poata extrage. asa de bine sunt infipti.
Acum toata lumea vrea sa aiba dinti perfecti. Este imaginea zilelor noastre. Pe langa imbracaminte, din imaginea ta perfecta face parte si un zambet perfect. Dinti albi si perfecti. Si din pacate nu toata lumea are parte de dinti perfecti.
Ingrijorati de ritmul de crestere al dintilor lui Andrei si a spatiului pentru noii dinti am ajuns si noi la un ortodont. Destul de celebru si cu preturi pe masura. Atmosfera a fost placuta, cabinetul arata de 5 stele, totul era nou si stralucitor. Locatia era si ea exclusivista. Un control scurt, o trimitere la o radiografie panoramica si la interpretarea radiografiei au inceput problemele. Trebuie scosi urgent cei doi canini inferiori, pentru ca deja cei definitivi au crescut prea mult si cei de lapte nu vor sa cada. O brosa pe cei doi incisivi sus sa micsoram spatiul si o arcada jos pentru marirea spatiului. Un fleac = 600 euro!
La noua ani si jumatate fiind inca intr-o perioada in care mai are mult de crescut am ramas putin descumpanit. Dar specialistul este specialist. Asa ca incercam sa facem extractia la o doctorita unde a mai durat aproape o ora scosul unui dinte de lapte care avea ceva miscare. Imposibil.
Si asa am ajuns sa cautam inhalo-sedare. Adica inhalarea printr-o mascuta a protoxidului de azot si adormirea copilului pe durata extractiei. Este o metoda moderna, fara riscuri, pentru a nu traumatiza copilul. De altfel am mai facut asta la operatia de polipi. Nici in ziua de azi Andrei nu stie ca a suferit o operatie de polipi.
Si asa am inceput sa cautam cine face inhalo-sedare. In Bucuresti sunt o groaza de clinici care fac asa ceva. Unele cu pretul afisat si altele care inca spera sa dea lovitura. Preturile incep undeva pe la 150 RON si se duc mult in sus.  Un bilant mic ar fi fost: o inhalo-sedare si doua extractii plus cei 600 euro! Ce nu face omul pentru copilul lui!
Dar si aici am dat de o problema. In primul rand eu nu eram perfect convins. Si in al doilea rand mai toata lumea vroia sa analizeze cazul inainte de extractie. Lucru sa zic normal, cu toate ca eu aveam o trimitere de la doctorul ortodont.
Am gasit in cercul de la karate a lui Andrei o familie care are un business in domeniu si asa am mai facut o programare la un alt ortodont inainte de extractie.
Aici lucrurile au devenit ciudate. Punctul de vedere al noului doctor era fix la 180 de grade fata de ceea ce auzisem pana acum. Motivatia era ca Andrei este inca in perioada de crestere si ca in momentul de fata nu trebuie sa facem nimic, trebuie sa mai asteptam si sa il urmarim radiologic la 6 luni. In caz ca lucrurile nu evolueaza pozitiv si ca apar probleme, doar atunci sa efectuam extractiile.
Ce sa faci tu ca parinte cand doi doctori iti dau mesaje contradictorii? De unde sa ai tu experienta sa iei decizia corecta? In fond este copilul tau si ii doresti tot binele de pe lumea asta. Unul spune opereaza-l, altul spune nu il opera! Grea decizie!
Si totusi decizia a trebuit luata. Asa ca am decis sa mai asteptam 6 luni si sa lasam timpul sa isi faca treaba sa vedem cum evolueaza.
Cred ca multi parinti au trecut prin indoielile unor solutii contestate de altii.
Nici nu stii cum este mai bine. Sa te duci la un singur doctor si sa iti pui in priceperea lui viitorul copilului sau sa consulti mai  multi doctori si sa iei tu singur decizia?
Si daca nu este bine cum am facut? Nu ar trebui sa imi pun astfel de intrebari! Ar trebui sa am incredere! Nu?
O sa vedem ce ne rezerva viitorul!
Unde sunt dintii si parintii de altadata?