Totalul afișărilor de pagină

duminică, 4 septembrie 2011

12-15-18

Sa fie oare o parte din numerele de la Loto de săptămâna viitoare? Sa fie in cm? Sa fie ceva cu Fibonacci? Sa fie temperaturile din Scotia sau ???
Decat nimic-Daca altceva nu se poate-O exista si ceva mai bun !!!???
Da ați ghicit! Incerc sa va introduc in lumea "Single Malt" si mai exact povestea va fi despre "Glenfiddich" si cele trei vârste premium ale gamei 12 Years - 15 Years - 18 Years.
Nu departe de Iverness (la sud) in localitatea Dufftown, unde curge in vale un rau mititel (normal raul Fiddich), acum aproape 125 de ani un tata de familie cu 8 copii (William Grant) a început sa ridice cu propriile maini distileria. Si de Crăciunul anului 1887 (lucrările au început in 1886) a dat cep  primului butoi de whisky de 18 ani fabricat in noua distilerie! (ha, ha, ha - nu e o greseala de calcul)
Apa curata, malț, un ingredient secret si multa munca, asa suna povestea romanțata a unei afaceri de sute de milioane de dolari derulata in 180 de tari.
Turul este gratuit, parcarea imensa tot asa, doar la shop scorurile sunt peste 35 de lire.
Un tinerel in kilt va fi ghidul grupului de 12 persoane (4 romani si restul spanioli) din care am facut noi parte, care vor patrunde in lumea whisky-ului de calitate. In paralel exista alt grup de 12, format din nemti, francezi si italieni.
Am ajuns la varsta la care sunt la egalitate cu numarul de la pantofi si sincer credeam ca stiu multe si mai ales ca spirtoasele nu mai au surprize.
In Romania exista sute de mii de cazane de țuica si datorita proprietății alcolului de a vaporiza inaintea apei, pentru mine procesul tehnologic era înțeles. Am zis si eu : Ai vazut una, le-ai vazut pe toate. EROARE!
Unii spun ca sunt "pocait", altii spun ca doar o bere este maximul ce pot eu dovedi, iar eu spuneam ca mare diferența la spirtoase nu prea exista cand iti ia gura foc. EROARE!
Am inceput turul cu vizionarea unui film care ne arata o reconstituire a muncii familiei Grant pentru ridicarea distileriei.
Si am plecat in turul propriu zis. Partial se puteau face poze si ghidul incerca sa raspunda cu zambetul pe buze la toate intrebarile. Asa ca eu am abuzat si l-am frecat cu tot ce mi-a trecut prin minte. Una din intrebari a fost despre sursa de apa si aici, zambind, ghidul a pus placa cu izvorul Robbie Dhu din apropiere. Dar eu insistand pe volumul imens de apa necesar productiei masive de whisky, ghidul a recunoscut ca mare parte a productie s-a mutat la Glasgow, aici rămânând doar protocolul (care se intindea pe cateva zeci de depozite enorme).
Am vazut recipientii imensi in care se obtine malțul. De la miros deja imi era foame. Am vazut apoi si depozitele in care se lasa la maturat whisky-ul. Aici a urmat o proba olfactiva la esantioanele de 15, 18 si 21 de ani.
Ce este interesant la aceasta distilerie este ca ei folosesc si butoaie aduse din :
America - butoaie folosite pentru burbon;
Spania- butoaie folosite pentru sherry;
Cuba - butoaie folosite pentru rom;
care sunt folosite pentru a crea gusturi desăvârșite in aromele susmenționate.
Am mai primit si informatii despre linia rosie a doagelor de butoi si despre dogarii autohtoni.
Am trecut de mirosit si am ajuns la gustat.
Aici ne-au fost prezentate minorele de 12-15 si cred ca pana in 18.
Am crezut ca imi va lua gura foc. Dar NU. O imensa placere s-a scurs pe gat inspre stomac. Nu tu arsuri, nu tu gust de "whisky" cum il stiam eu de prin magazinele noastre. Placere pura! Si a fost doar 12. La 15 deja senzatia era penala, iar cand am ajuns la 18 nu aveam altceva in minte decat sa imi cumpar si eu una tot asa si sa o pastrez doar pentru mine. Sa ma zica cineva ca 18 Years nu face bine!
Trezit la realitate in shopul local am amanat placerea pentru un supermarket.
Tot acum am vazut munca de marketing inceputa la 1902. Unul dintre ginerii domnului Grant s-a imbarcat cu 1000 de sticle de whisky de 18 ani intr-un turneu mondial. Si a facut turul lui Phileas Fogg, dar nu in 80 de zile ci in doi ani. Deja devenisera un brand mondial. Si asa au si ramas. BRAVO!
Ce sa spun de marcile care ne invadeaza piata. Se numeste whisky, dar parca e altceva. Acum pot spune ca e o diferenta de la cer la pamant.
Nu poti judeca ceva pana nu il intelegi si nu poti generaliza ceva pana ce nu vezi exceptiile.
Sa nu prelungesc suspence-ul: Am cumparat totusi o sticla de la Heathrow.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu