Totalul afișărilor de pagină

luni, 26 septembrie 2011

Han-Na Chang

Adica vreau sa va povestesc despre muzica, violoncel si festivalul Enescu.
Am fost fermecat de interpreta la violoncel Hah-Na Chang. (cam uratica dar nu pentru asta era ea acolo)
Ce m-a frapat a fost medalionul (usor discret) avand o mica cruce gravata cu laser (avantajul de a fi difuzat pe TVR-HD). Dar si patima din interpretare. Si cat a putut sa transpire si cum avea pielea de gaina (mai rau ca Andra la R au T). Cititsem cu ceva timp in urma ca femeile care canta la violoncel pot avea trairi senzuale care pot intrece intesitatea erotica. Poate pozitia violoncelului, poate datorita rezonantei emise si poate nu in ultimul rand din cauza partiturii interpretate. Asa ca inclin sa cred ca "Simfonia concertanata pentru violoncel si orchestra in "si" minor op.8 de George Enescu" poate oricand rivaliza cu reusita unui barbat in fata unei femei. Si cand te gandesti ca violoncelul nici nu o atinge, ea singura manuieste obiectul de "tortura". Noroc ca nu a fost foarte lunga partitura. Si mare noroc ca nu multe femei canta la violoncel. Altfel se zicea de mult cu noi.
Dar femeia avea un magnetism si o transpunere aproape samanica a muzicii. Cand te gandesti bine, scopul initial al muzicii, a fost atingerea transei pentru comuniunea cu spiritele inconjuratoare. Si acum bubuie prin cluburi de se sparg geamurile si comuniunea se realizeaza fie prin "joint-uri" sau prin unsafe s_x.
A fost acompaniata de Orchestra Nationala a Frantei dirijata de "francezul" Gabriele Gatti. Un mare dirijor. La "Bolero" aproape ca a renuntat la bagheta, dirijatul fiind facut prin mimica si body-language. A fost  un "bis" enorm  la final si  drept premiu am primit un bonus cu "Carmen".
Ce sa zic si eu. "Carmen" a fost interpretata magistral. Pentru "Bolero" am niste mici obiectii fata de intrarea in ritm si o oarecare graba spre maxim. As fi preferat un preludiu mai prelung. Dar cine sunt eu sa comentez?
Un "spectacool". De gala!
Si sala era de gala. Toata fruncea. Pe vremuri se numea AC (Alianta Civica pentru cine a uitat). Acum poate se va numi Miscarea Populara! Cine mai stie?
Lume bune. Palaeologi cu papion, Djuvari cu aer nobiliar si multa lume cu pretentii.
Se zice ca Sala Palatului a fost realizata pentru a avea acustica buna doar pentru aplauze. Si doar atat. Inclin sa dau dreptate acestei teze. Dar se pare ca alta mai buna nu avem si nu vom avea prea curand. Asa ca asta este. Sa aplaudam atunci cu spor.
Acum sa va spun cate ceva si despre Orchestra Nationala a Frantei. Erau toti ( cu o exceptie, doua) adevarati urmasi ai lui Pepin le Bref sau al lui Charlemagne.
Si au venit in Romania sa-i invete pe muzicanti si acordionisti muzica? Adica notisti ii invata pe guristi cum sa cante? Si au venit si cu sculele dupa ei? Adica, daca le juleste cineva alamurile. Si daca le schimba cineva coardele. Mare curaj.
Si oare dl Claude Gueant nu a pus in avionul de Bucuresti sute de tigani in cargo. Asa cum era gluma cu sergentul Popescu de la Legiune Straina. Adica sa vina francezii in Bucuresti cu mana goala de emigranti? Se poate dl. Ministru? Asa o risipa!
Si voi vreti sa vindeti la gradinari castraveti cu orchestra voastra. Pai va trimiteam noi fanfara 10 prajini sau  tot satul Clejani pe Champ Elysee.
Lasand gluma la o parte.
Un gest de respect (meritat) pentru Enescu si pentru Romania. Inca o dovada ca nu suntem din greșeală in UE si NATO si ca apartinem de drept spatiului cultural (mai putin economic) european.
O normalitate normala intr-o tara anormala.
Multumim Han-Na Chang, Gabriele Gatti cat si organizatorilor festivalului Enescu.
Muzica ne face mai buni si ne uneste mai repede!

Si barbatii au un farmec aparte cu violoncelul:
http://www.youtube.com/watch?v=Ry4BzonlVlw
Dar nu stiu exact ce simt ei!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu