Doamna Mioara Roman traieste a doua mare tragedie din viata. Dupa ce a fost parasita de Petrica, acum va fi parasita si de casa si de bani.
Este vorba de casa in care sta cu chirie de la RAPPS. O casa nationalizata situata in modestul cartier Primaverii. Aproape o ruina cum se exprima doamna.
Povestea ar trebui sa inceapa cu aproape 66 de ani in urma. Cand burghezo-mosierimea a fost luata pe sus si evacuata din propriile case. Si au plecat doar cu hainele de pe ei, fericiti ca au ramas in viata. Nu au avut norocul altora sa plece cu trenuletul. Casele au ramas complet aranjate si echipate. Noii conducatori vrand sa dea o plama vechii orânduiri au hotarat sa se mute in casele lor. Si asa casa lui Malaxa, a lui Auschnitt, a lui Bragadiru etc. au devenit barlogul lupilor comunisti. Nu au vrut sa stea in case noi, in cartiere noi. Au vrut sa stea in inima depravarii si luxului burghezo-mosieresc. Si au pastrat tot ce au gasit in casele puse la dispozitie de partid. Cand s-au mutat in alta casa au luat cu ei totul. Dar totul. Cu toate ca unele obiecte aveau monograma cu MA sau NM, acest lucru nu i-a deranjat. Servicii de portelan, argintarie, lenjerii, totul a fost carat cu grija spre noile domicilii ale potentatiilor zilei. Si s-au mutat tot in case nationalizate, dar mai mari, mai bine situate si eventual si cu piscina. Si povestea a continuat si dupa 1990. Acelasi farmec, aceeasi dorinta de a locui in Primaverii sau in Cotroceni. Pe chirii modice, sau mai corect spus batjocoritoare, ele fiind in cuantum de cativa litrii de benzina pe luna. Dar acum a aparut o problema. Erau mult mai multe partide si mult mai multi oameni veniti din provincie, odata cu noile lor functii, vroiau sa stea tot acolo. Dar fostii nu vroiau sa plece. De unde sa scoata RAPPS atatea case. Ca fonctia, fonctie, coana Joitica, coana Joitica. Si asa a inceput un mic razboi de guerrilla cu cei care au pierdut puterea si nu au vrut sa paraseasca casele puse la dispozitie pe vremea cand erau mari si tari.
Asa ca "sarmana" doamna Roman la peste 20 de ani de cand "nu vrem Kent, cafea, valuta......" se vede tarata intr-un proces chinuitor.
Dar cine nu intelege spiritul vremurilor si se ancoreaza in trecut nu are decat de pierdut. Si bani si nervi si timp si eventual si alta casa drept garantie.
Dar acesta nu este un exemplu izolat. Sunt inca sute de fosti demnitari care au uitat sa plece odata cu terminarea mandatului. Si care platesc in continuare chirie la RAPPS. Unii mai mult, altii mai putin. Si toti stau in case nationalizate situate in buricul targului.
Ce au infierat comunistii la burghezo-mosieri, de fapt au urmat pas cu pas. Casele, luxul si apoi cu timpul si-au trimis odraslele sa invete prin strainatate. Si nu la Moscova. Pe la Toulouse, Heidelberg, Londra si chiar si prin America. Si acesti copiii, sunt acum marea majoritate plecati la locul unde au invatat si se mai uita pe Internet sa verse o lacrima pentru saraca tarisoara.
Altii de atata drag de casele care le-au fost repartizate (sau si-au repartizat) au ajuns sa le cumpere pe bani putini. Si nu au cumparat neaparat o casa, ci o adresa si o oarecare onorabilitate.
Admir pe cei care si-au construit o casa noua. Si ii compatimesc pe cei care s-au cramponat in a primi o casa de la RAPPS.
Intre a construi si a primi plocon o casa cred ca cea de-a doua abordare a fost una comunista.
Fiecare casa nationalizata duce cu sine o poveste. Unele sunt scrise cu sange, altele sunt povesti fericite cu oameni descurcareti care au reusit sa-si recupereze bunul (sau banii). Dar inca este o poveste actuala. Si se pare ca va mai dura. Pentru ca sunt inca multi care iubesc "casa lor", care de fapt nu este a lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu