Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 1 martie 2014

Imperiile mor oare?

La scara istoriei 100 de ani nu reprezinta mare lucru. Si constiinta colectiva mai poate tine minte evenimente petrecute in acest rastimp.
Am invatat la scoala ca imperii nu mai exista. Si ca singura forma de imperialism este cea a capitalistilor.
Acum constat ca lucrurile nu stau chiar asa.
Mai exact este vorba de imperiul adormit care acum a inceput sa se trezeasca. 
Pe scurt despre razboiul Crimeii.
Daca in fosta Yugoslavie a fost macelul de acum aproape 15 ani intre mult mai putine neamuri sa te tii ce o sa fie in Ukraina.
In Yugoslavia parerea mea este ca de fapt a fost vorba de o lupta intre 3 religii si nu intre 3 neamuri. Cred ca la nivel de ADN si sarbii si croatii si bosniecii sunt la fel. Doar ca unii sunt ortodoxi, altii catolici si altii musulmani.
In Ukraina lucrurile sunt mult mai complicate. Si mai ales in Crimeea.
Poate va intereseaza putin istorie.
Ukraina ar putea insemna " teritoriu de granita". Al cui si cu cine???
Al rusilor in fata invadatorilor mongoli si ulterior turci.
Trebuie sa ne intoarcem in timp pe vremea vikingilor, adica acum aproape 1000 de ani.
"" În secolul al IX-lea, mare parte din Ucraina de astăzi era populată de rusi, care formaseră statul numit astăzi Rusia Kieveană. În secolele al X-lea și al XI-lea, acest stat a devenit cel mai mare și mai puternic din Europa. În secolele care au urmat, acesta a pus bazele identității naționale a ucrainenilor, precum și ale identităților altor popoare slave răsăritene.Kiev, capitala Ucrainei moderne, a devenit cel mai important oraș al Rusiei. Conform Cronicii lui Nestor, elita rusă era constituită, inițial, din varegii (vikingii) din Scandinavia. Varegii (vikingii) au fost, ulterior, asimilați de populația slavă locală și au devenit parte din prima dinastie rusă, dinastia Rurik. Rusia Kieveană era compusă din câteva cnezate (principate) guvernate de cnejii înrudiți din dinastia Rurik. Cnezatul Kievului, cel mai prestigios și influent din toate principatele, a devenit subiectul rivalităților între rurikizi, fiind premiul cel mai de preț în lupta lor pentru putere.""
Ca nebunia sa fie totala au venit polonezii. 
Din toata Europa Ukraina a simtit cel mai tare invazia mongolă din secolul al XIII-lea a devastat Rusia Kieveană. Kievul a fost distrus complet în 1240. Pe teritoriul ucrainean, Rusia Kieveană a fost urmată de principatele Halici și Volînia, care au fost unite, ulterior, sub numele de Halici-Volînia.
A urmat la rand Marele Ducat al Lituaniei care s-a instalat in frunte.
Apoi polonezii s-au unit cu lituanienii si au condus impreuna.
A venit si randul tatarilor sa-si impuna vointa.
Si uite asa Imperiul Tarist a pus stapanire definitiva pe mare parte din Ukraina.
Totusi la acest teritoriu au poftit si turcii.
""Războiul Crimeii a durat din 28 martie 1853 până în 1856 și a fost un conflict armat dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei și aImperiului Otoman, pe de altă parte. Este considerat a fi fost unul dintre ultimele războaie religioase pe continent, primul conflict la declanșarea căruia presa și opinia publică occidentală a jucat un rol semnificativ și care, în același timp, a fost raportat prompt opiniei publice occidentale prin noile mijloace de comunicare (telegraf, presă scrisă, jurnalism independent ('free-lance')); în aceeași notă a premierelor, războiul Crimeii este considerat a fi cel dintâi război total. care a afectat în mod tragic populația civilă expusă la curățire etnică și abuzuri gen viol; în același timp, este războiul care a influențat în mod durabil percepția rușilor în ce privește Occidentul, alierea vesticilor cu turcii musulmani fiind considerată o trădare, comparabilă poate numai cu invazia și jefuirea capitalei bizantine de către occidentali în timpul celei de-a IV-a cruciade.
Este, de asemenea, războiul care a pus în evidență prăpastia care se căsca deja de pe atunci, în termeni de mentalități și valori pe continentul nostru, între Occidentul catolic și protestant, substanțial secularizat și marcat astfel de forme de religiozitate sobre, pe de-o parte, și Estul ortodox, adâncit în forme de religiozitate pline de ardoare și pioșenie, pe de altă parte: occidentalii percepeau manifestările de religiozitate specifice ortodocșilor veniți în pelerinaj a fi pur și simplu “barbare”, considerându-le “superstiții degradante” sau “ceremonii ipocrite mai rele decât cele mai joase fetișisme de pe malurile vreunui rîu din Africa”.Acest clivaj cultural durabil va influența politica occidentală în disputa pe tema Locurilor Sfinte, și va conduce într-un final, împreună cu alți factori, la războiul Crimeii.""
A venit si Revolutia din Octombrie.
Si ukrainienii au simtit ca este momentul lor.
Nu prea a fost sa fie.
""Toate acestea au dus la izbucnirea la Petrograd a Revoluției din Octombrie, revoluție care s-a extins în tot imperiul. Noul guvern bolșevic a refuzat să recunoască existența oricărei puteri executive existente pe teritoriul Rusiei imperiale și, la sfârșitul lunii decembrie 1917, a înființat o „republică” ucraineană rivală, numită la început tot „Republica Populară Ucraineană”, cu capitala la Harkov. Ostilitătile dintre cele două republici ucrainene au izbucnit imediat. Date fiind aceste circumstanțe, Rada a proclamat independența Ucrainei pe 22 iunie 1918 și a rupt toate legăturile cu Rusia.
Republica Populară Ucraineană dispunea de o armată cu efective limitate și a trebuit să facă față republicii rivale cu capitala la Harkov, care primea provizii și oameni din Rusia Bolșevică. Ca urmare, bolșevicii au cucerit relativ ușor Poltava,Aleksandrovskul și Ekaterinoslavul până în ianuarie 1918. De asemenea, pe teritoriul Ucrainei, bolșevicii locali au creat „republici” separatiste: „Republica Sovietică Odesa”, „Republica Sovietică Donețk-Krivoi-Rog”, iar Nestor Mahno apus bazele unui entități nestatale – Teritoriul Liber și s-a aliat cu bolșevicii. Pe 9 februarie, Gărzile Roșii au intrat în Kiev, forțând evacuarea Radei Centrale la Jitomir. În acest timp, în Basarabia se amplifica mișcarea națională, care avea să ducă la proclamarea Republicii Democratice Moldovenești și la unirea cu România de pe 9 aprilie 1918. Resturile armatei ruse au trecut de partea celor două tabere aflate în conflict; bolșevicii și Rada Centrală. O excepție notabilă a fost Mihail Drozdovski, care s-a alăturat Mișcării Albe, a mărșăluit cu trupele de sub comanda sa din vest spre est prin Noua Rusie spre regiuneaDonului și a zdrobit forțele lui Nestor Mahno.""
""Rada, confruntată cu primejdia înfrângerii iminente, a cerut ajutorul Puterilor Centrale, cu care se afla încă în conflict. Cele două părți au semnat Tratutul de la Brest-Litovsk (Puterile Centrale și Rusia aveau să semneze în aceiași localitate un al doilea tratat pe 3 martie). Armatele germane și austro-ungare i-au alungat pe bolșevici din Ucraina, preluând controlul asupra Kievului pe 1 martie. Peste două zile, bolșevicii au semnat Tratatul de la Brest-Litovsk, care a pus capăt în mod oficial luptelor de pe frontul de est. În acest fel, Ucraina era lăsată în sfera de influență a Germaniei. Luptele au continuat însă în regiunile estice ale Ucrainei, unde bolșevicii locali și anarhiștii au refuzat să se subordonzeze Germaniei. Fostul general al armatei imperiale ruse Pavlo Skoropadski a dat o lovitură de stat sprijinită de germani pe 29 aprilie.[2] El a proclamat instaurarea Hetmanatului și a schimbat o serie de hotărâri ale fostului guvern. Skoropadski a strâns legăturile cu Berlinul, dar nu a declarat război niciunei puteri din Antantă. Skoropadski a condus un regim care a oferit refugiu reprezentanților claselor sociale de mijloc și superioară, care fugeau din Rusia Bolșevică. De asemenea, el a recrutat în rândurile armatei numeroși soldați și ofițeri ai fostei armate imperiale ruse. În ciuda problemelor pe care le avea cu anarhiștii lui Mahno, Hetmenatul s-a bucurat de o pace relativă până în noiembrie 1918, când Puterile Centrale au fost înfrânte pefrontul de vest, iar toate înțelegerile pe care le semnase cu acestea și-au peirdut valoarea practică. Skoropadski a părăsit Kievul odată cu trupele germane, Hetmenatul a fost răsturnat și înlocuit cu Directoratul Ucrainei.""
Si finalul apoteotic pentru Ukraina ar fi :
""În 1922, Războiul Civil Rus s-a încheiat și în Orientul Îndepărtat, iar comuniștii au proclamat înființarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, ca un stat federal al Rusiei, Ucrainei, Belarusului și Transcaucaziei. Guvernul sovietic ucrainean era lipsit de puteri reale în fața aparatului birocratic centralizat al Partidului Comunist al URSS de la Moscova. Ucraina a beneficiat la început în noul stat federal de un statu privilegiat de stat fondator, autoritățile de la Kiev fiind încurajate să inițieze un vast program de „indigenizare” și ucrainizare. Îndeceniul al patrulea, după venirea la putere a lui I. V. Stalin, a avut loc în Ucraina o foamete de amploare catastrofală, Holodomorul, care a dus moartea a mai multor milioane de oameni în republică.
Regiunile Ucrainei afalte sub stăpânirea Poloniei au avut parte de o soartă diferită. Aceste regiuni nu au fost afectate de foamete, dar s-au bucurat de o autonomie politică și culturală redusă.
La sfârșitul deceniului al patrulea s-au produs o serie de modificări minore ale granițelor RSS Ucraineană.
Statutul politic al Ucrainei a rămas neschimbat până la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov dintre URSS și Germania Nazistă din august 1939. Prin semnarea acestui pact, Uniunea Sovietică a ocupat Volînia și Galiția și le-a trecut în administrația RSS Ucrainene. În iunie 1941, Germania și aliații săi din Puterile Axei au invadat Uniunea Sovietică în cadrul Operațiunii Barbarossa și au cucerit Ucraina în cursul primului an de război. După încheierea luptelor celui de-al Doilea Război Mondial, Ucraina sovietică, care a avut o contribuție majoră la victoria URSS-ului, a incorporat și teritoriul Transcarpatiei. De asemenea, o serie de teritorii care aparținuseră Poloniei în perioada interbelică au intrat în componența Ucrainei sovietice. Ultimul teritoriu trecut sub administrația Kievului a fost Crimeea, transferată din componența RSFS Ruse în aceea a RSS Ucrainene în 1954, la inițiativa premierului Hrușciov.""
Asa ca poate stau si ma intreb si eu:
Care Ukraina?
Care sa fie din cele 2 declarate independente din Imperiul Tarist.
Cea din est sau cea din vest?
Si Crimeea ce treaba are cu Ukraina????
Cred ca in urmatoarele luni vom afla raspunsul la toate astea.
Concluzia mea este ca Imperiile nu mor niciodata. Doar isi mai trag sufletul (economic) din cand in cand.
Sa va luptati bine!
Si daca Germania si Rusia s-au mai inteles odata pe vremea lui  Ribbentrop-Molotov de ce sa nu fie si Putin-Merkel????

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu