Fratiorul nevorbitor !

In ziua de azi multe familii au un singur copil. Si asta nu este bine. Deloc. Sunt si eu in aceeasi situatie. Recunoasc ca Andrei si-a manifestat dorinta de a avea un fratior sau o surioara. Din pacate nu am putut sa ii indeplinim aceasta dorinta. Si asa a ramas singur. Cel putin pana acum, daca nu si pe viitor. Nici eu nu stiu cum este sa ai frati, la fel nici sotia mea. Suntem amandoi singuri la parinti.
Singuratatea asta trebuie intr-un fel suplinita. Unii copii au o paturica favorita, altii au o jucarie. Si altii au un URSULET. Primit de la un bun prieten putin inainte de botez. Un ursulet maro.
Care a devenit fratiorul nevorbitor al lui Andrei. Se culca impreuna cu el, il ia in brate, imparte cu el sentimentele lui ascunse si poate si gandurile lui ascunse. Este o dragoste de nedescris.
A fost greu sa inteleg legatura creata intre ursulet si Andrei. Si cred ca am facut toate greselile posibile in relatia lui Andrei cu ursuletul.
L-am spalat pe ursulet. Lucru care i-a creat un disconfort major lui Andrei. Mirosul ursuletului (chiar si plin de transpiratie) ii da acestuia o personalitate unica. Daca elimini mirosul parca ai alt ursulet. Si cum sa te culci cu cineva in brate daca tu il sti cu un alt miros. Este asemenea schimbarii mirosului partenerului de viata. Parca esti in pat cu un strain! Daca nu stiati fiecare om are un miros propriu. Unii sunt constient de el, altii nu. Partenerul de viata simte la nivel subliminal o linistire si un confort intim cand simte mirosul partenerului langa el. Este asemenea unui diazepam.
Andrei a crescut. Si ursul a îmbătrânit. A ajuns ca materialul din interiorul lui sa se taseze si sa isi schimbe forma. Asa ca gatul lui a ajuns foarte subtire si acum sta cu capul intr-o parte. Aseara Andrei a fost in vizita la bunica. Normal ca impreuna cu ursuletul. Si bunica fiind un fel de zana Clopotica din clanul carpacilor a vrut sa supuna ursul la o operatie estetica. Daca unele isi pun silicoane, bunica a vrut sa ii puna putina lana la gatul ursuletului. Ce a urmat este greu de descris.  A rezultat alt urs cu un gat de culturist si o pozitie aroganta a capului. Impactul emotional a fost major. Ursuletul lui Andrei a murit. S-a nascut alt ursulet. Pe care Andrei nu l-a vrut. A plans si a suferit.
Cum sa ii explici bunicii crima care a facut-o. Pentru ea a fost o reparatie necesara si binevenita. Ursuletul avea nevoie de un facelift. Si l-a primit. Ce a urmat a fost peste putinta ei de intelegere.
Poate pentru toata lumea este greu de inteles.
Sa incerc sa va explic despre ce este vorba.
Intre un copil singur la parinti si fara prea multi copii in preajma se naste o legatura speciala cu o jucarie. Acea jucarie inceteaza a mai fi o jucarie. Devine fratele nevorbitor (mai bine zis necuvantator) al copilului. El ii asculta problemele. El ii da curaj. El ii alina singuratatea. El ii da puterea sa se culce singur in pat in intunericul bezna din camera. Mirosul lui il linisteste. Forma lui ii da bucuria de a-l imbratisa si a-l tine strans la piept.
De fapt ursuletul este un surogat de parinti si de frati.
Daca noi nu suntem in stare sa ii oferim copilului ceea ce isi doreste si are nevoie pe plan afectiv si sentimental, nu trebuie sa fim suparati si nepasatori daca copilul o gaseste in alta parte. Chiar si la un ursulet.
Nu ii distrugeti echilibrul. Nu ii traumatizati existenta. Lasati-l sa gaseasca in vecinatatea ursuletului toata dragostea pe care noi nu i-o putem da.
Uneori vedeti un ursulet stricat. Uneori vedeti o jucarie ponosita.
Nu vedeti bine.
De fapt este un copil care a crescut alaturi de un fratior necuvantator. Acel fratior are nevoie de intelegere din partea dumneavoastra.
Parinti! Bunici!
Nu distrugeti lumea copilariei. Ea are regulile ei si echilibrul ei.