Acum trei ani cu sufletul intristat ma apropiam de calculator si incercam sa-mi gasesc o modalitate de a-mi tine spiritul treaz si amenintarea depresiei cat mai departe de mine. Au trecut trei ani! Cine ar fi crezut? Eu unul nu! Nu ca nu as fi in stare sa duc lucrurile pana la capat. Sau ca dupa trei zile m-as plictisi. Nu stiam ca sunt in stare sa pot scrie atat si despre atat de multe lucruri. Au fost si pozele care in marea majoritate au fost facute de sotia mea. De aceea apar eu si Andrei in poze. Cineva uneori in viata este in fata lentilei si alticineva este de fapt cel nevazut care apasa pe buton.
Dupa trei ani am invatat sa nu mai merg de-a busilea, am invatat sa nu mai bag in gura tot ceea ce vad. Am capatat chiar o dexteritate in a scrie. Repet ideea de soptit la ureche a subiectelor.
Asa ca multumesc Muzei mele ca inca nu m-a parasit.
Am ceva cititori. Unii ocazionali, altii intr-un mod mai regulat. Am auzit de la persoane care nu ma asteptam sa-mi spuna : " Imi place blogul tau"!
Am vazut si cum e cu cenzura pe blogalinitiative.ro . Unele articole scrise de mine nu au fost mentionate ca existand pe acel site.
Am reusit sa-i enervez pe cei de la un site de asa zisa promovare turistica. Inca mai cred cu tarie ceea am scris.
Am reusit sa fiu citit de multa lume referitor la aventura mea cu o societate de asigurari.
Am incercat sa-mi trasncriu framantarile religioase, politice si poate as putea spune si filosofice in scris.
As avea foarte multe subiecte pe care nu le pot scrie datorita auto-cenzurii. Nu stiu daca remarcati dar despre meseria mea nu prea am scris. Si chiar as avea ce scrie.
Cand ma gandesc parca mai ieri era ziua cand am inceput sa scriu pe blog.
Sa nu uit. Am cativa prieteni pe Facebook castigati ca urmare a blogului.
Mai scriu ca ceva greseli de ortografie si asta nu neaparat ca sunt prost ci uneori grabit si cu multa alta treaba de facut. Am corectori care imi atrag atentia. Pe aceasta cale le multumesc.
Va multumesc tuturor care imi cititi trairile si gandurile.
Nu incerc aici sa promovez nici ura, nici intoleranta, nici minciuna.
Caut si eu Calea, Adevarul si Viata. Sunt mandru ca sunt roman. Si iubesc Romania. Imi iubesc familia si ma bucur ca am fost binecuvantat cu ea. Imi iubesc prietenii si sunt mandru ca ii am.
Cam atat. Urmeaza un equinox si ziua va fi mai mare decat noaptea. Asta pana la un alt ciclu al naturii.
Viata este in cicluri. Sa nu uitati asta!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu