Tonomatul este un aparat la care poti asculta melodia preferata platind un banut pentru melodia inregistrata, pe vremuri pe disc de vinil. Sau Jukebox cum se spune in USA.
Lautarul este cam tot asa ceva. Costa mult mai mult, canta live si ofera si atmosfera. Sentimente revarsate si recompensa uneori incredibila.
Si astea sunt variantele oamenilor cu bani sa asculte muzica ce le place exact cand vor ei. Mai ales ca asta se intampla intr-un spatiu public.
De la banii lipiti cu saliva pe fruntea lautarului se poate ajunge si la oferirea de functii menestrelului. Tot din aceeasi categorie limba romana are si cateva cugetari gen : "A pus batista pe tambal", sau : " Cine plasteste lautarii, comanda muzica". Adevaruri irefutabile!
Si ? In toata lumea se petrece la fel.
Am stat putin si m-am gandit cum poti ajunge tonomat sau lautar.
Sa incepem putin cu tonomatul. Este clar ca tonomatul a fost creat pentru plăcerea celor mai saraci care se multumesc si cu o inregistrare, daca vor sa asculte melodia preferata in public.
Lautarul este deja arta pusa in slujba celor cu bani. Meserie zilnica in a desfata urechile celor avuti. De obicei este o treaba de familie si in marea majoritate a cazurilor sunt grupati intr-o breasla care isi apara cu ferocitate statutul de artist. Deasupra banilor si deasupra realiatii crude. Pentru cine canta si ce canta asta este altceva. De obicei aceste intrebari au fost aruncate de mult la cosul cu gunoi. Ai cel putin o gura de hranit.
Asadar la inceput a fost cu siguranta lautarul. Tonomatul a venit ca o cerere a pietii, dublata de posibilitati tehnologice.
Tonomat te nasti? Sau devii ? Din pacate, tonomat devii !
In dorinta de a demonstra ca si un inginer stie sa scrie despre cat mai multe, m-am inscris pe blogalinitiative.ro . Un fel de clasament al bloggerilor din Romania. O comunitate de bloggeri. Dintre alte multe comunitati. Care are stapanii si regulile ei.
Si uite asa am avut revelatia tonomatului. Caci de lautari la bloggeri este greu de vorbit. Nu poti fi si tonomat si lautar in acelasi timp.
In aceasta comunitate primesti invitatii sa scrii despre subiecte impuse de diverse campanii. Campanii initiate de sponsori si rasplatite cu oarece premii.
Aici am o mica dilema. Totusi parca nu esti tocmai tonomat. Adica primesti cativa arginti, dar totusi nu poti canta o melodie gata inregistrata. Trebuie sa creezi ceva. Ai subiectul si tu trebuie sa vii cu opera. PAC! Simplu. Cativa banuti si toti bloggeri incep sa publice subiecte dorite de companiile care sponsorizeaza. Asta da publicitate cu buget minuscul. Umplii internetul de un subiect dictat. GENIAL!
Dar se pare ca este asa de actual incat eu chiar am descoperit secretul lui Polichinelle.
Aici am o problema. Eu scriu despre ce imi dicteaza mie constiinta. Chiar inteleg conceptul grecilor despre Muze. Scriu in ceea ce cred. Cred in ceea ce scriu.
Cum poti scrie despre ceva in care crede altcineva. Sau poti sa crezi orice cere piata? Atat de versatili sa fie unii in gandire?
Pentru mine blogul este un fel de gandografie. Uneori parca simt ca nu scriu eu. Parca cineva imi dicteaza! Ciudat, NU?
Sa revenim si la lautari. Talent cu carul. Resusesc un exorcism artistic. Storc sentimente si din stana de piatra. Asta fac si fac cu succes. Se nasc cu talent si se antreneaza toata viata pentru a deveni mai buni.
Unii raman prin carciumi. Altii ajung in restaurante de lux. Unii canta pentru interlopi. Altii pentru politicieni. Altii pentru mari oameni de afaceri. Ce ii uneste pe toti. Nici o comanda nu se refuza. Si se pune suflet in orice comanda.
Cei mai norocosi ajung intr-o mare functie gratie talentului lor. Si atunci toata lumea stie ca ei sunt oamenii celor carora le-au cantat. Si odata lipita bancnota pe frunte ramne un semn care nu se mai poate sterge.
In lumea atat de inghesuita si atat de saracita a mediei romanesti este clar ca s-a ajuns in situatia de politizare si de impartire in tabere. Tabara celor buni si tabara celor rai! OARE?
Asist acum la un megascandal de linsaj mediatic.
Ma uit, vad, aud, dar nu inteleg nimic.
Linsaj mediatic???? OK! Am inteles. Dar in zona media, cu armele media ce se poate face! Linsaj media este ce mai inalta pricepere a unui lautar. Un linsaj nu il poate face un tonomat. Tonomatul poate acompania in fundal.
Si daca si tu esti perceput ca un lautar? Este in fond o confruntare cu aceleasi arme, doar ca unii au in spate un trust media mai puternic si ceilalti au cam ramas fara spate.
Este foarte usor sa linsezi mediatic pe cineva. In Romania asta se face de ani buni fara ca multa lume sa se sesizeze sau sa se alarmeze. Problema este cand este atacata o breasla ( vedeti voi sinonimele de la Gica Popescu) de catre alta breasla. Atunci toti membrii strang randurile si semneaza scrisori de solidaritate.
Dar una este sa fie linsat mediatic unul care nu are nici o tangenta cu scrisul si media si alta este sa fie linsat mediatic care acolo traieste si acolo face banii.Nu poti compara pe cineva cu zeci de ani vechime in media cu cineva care nu a cedat santajului media pentru ca afacerea lui avea ceva in neregula si cineva aflase si vroia sa profite.
Sa ameninti un boxer cu bataia nu cred ca este cel mai periculos lucru pentru el.
Duminica se pare ca vremea o sa fie frumoasa, inca! Asa ca pentru cei 500 de solidari, le urez plimbare placuta.
Lautari sau tonomate?
Astea sa fie singurele variante daca stii sa scrii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu